Moartea este un fenomen care a ridicat multe semne de intrebare tuturor civilizatoilor. Inca din cele mai vechi timpuri oameni au incercat sa afle ce se intampla dupa moarte. Bineinteles, nu se stie nimic.
In mitologia egipteana e recunoscuta existenta vietii dupa moarte, aceasta doar cu conditia reunirii dupa deces al celor 3 elemente importante ale fintei umane: corpul, sufletul si vitalitatea.
In orientul mijlociu exista credinta ca mortii sunt inca vii, moartea insemnand doar o separare a sufletului de trup.
In Coran se spune ca "fiecare suflet va gusta Moartea" si ca fuga de moarte este inutila.
Religia budista sustine faptul ca omul este captiv unui ciclu infinit moarte-renastere in functie de karma acumulata in timpul vietii.
Conform lui Herodot, parintele istoriei, geto-dacii se credeau nemuritori.
Nici locuitorii Galiei nu se temeau de moarte. In mitologia nordica, moartea era vazuta ca un eveniment tragic prin care omul se desparte pentru totdeauna de Midgard, lumea celor vii.
Daca in multe culturii si mitologi gasim o divizare a lumii in doua, Paradis si Iad, taramul mortilor este unul singur, condus de Hades.
Filosoful grec Platon sustinea, probabil influenta de orfism, ca sufletul detine imortalitate.
In mitologia etrusca, viata omeneasca se desfasoara in 12 homeomade, dupa cea de-a 12, oamenii isi parasesc propriul spirit, iar zeii nu le mai trimit nici un semn.
Slavii antici, pagani, credeau ca lumea lor e un copac urias, crengile reprezinta Paradisul, lumea zeilor, iar radacinile, lumea mortilor.
In mitologia azteaca, moartea, violenta si sacrificiul uman sunt acceptate, recunoscute si necesare cererii divinitatilor.
Crestinarea timpurie in epoca de formare a poporului roman a impiedicat formarea unei mitologii unitare, aceste traditii stravechii transformandu-se in superstitii de obicei asociat raului, sau personajele lor devin sfinti.
Cam atat pentru azi ne vedem vineri, dati si voi un share pe facebook etc.. Multumesc Anticipat!
In mitologia egipteana e recunoscuta existenta vietii dupa moarte, aceasta doar cu conditia reunirii dupa deces al celor 3 elemente importante ale fintei umane: corpul, sufletul si vitalitatea.
In orientul mijlociu exista credinta ca mortii sunt inca vii, moartea insemnand doar o separare a sufletului de trup.
In Coran se spune ca "fiecare suflet va gusta Moartea" si ca fuga de moarte este inutila.
Religia budista sustine faptul ca omul este captiv unui ciclu infinit moarte-renastere in functie de karma acumulata in timpul vietii.
Conform lui Herodot, parintele istoriei, geto-dacii se credeau nemuritori.
Nici locuitorii Galiei nu se temeau de moarte. In mitologia nordica, moartea era vazuta ca un eveniment tragic prin care omul se desparte pentru totdeauna de Midgard, lumea celor vii.
Daca in multe culturii si mitologi gasim o divizare a lumii in doua, Paradis si Iad, taramul mortilor este unul singur, condus de Hades.
Filosoful grec Platon sustinea, probabil influenta de orfism, ca sufletul detine imortalitate.
In mitologia etrusca, viata omeneasca se desfasoara in 12 homeomade, dupa cea de-a 12, oamenii isi parasesc propriul spirit, iar zeii nu le mai trimit nici un semn.
Slavii antici, pagani, credeau ca lumea lor e un copac urias, crengile reprezinta Paradisul, lumea zeilor, iar radacinile, lumea mortilor.
In mitologia azteaca, moartea, violenta si sacrificiul uman sunt acceptate, recunoscute si necesare cererii divinitatilor.
Crestinarea timpurie in epoca de formare a poporului roman a impiedicat formarea unei mitologii unitare, aceste traditii stravechii transformandu-se in superstitii de obicei asociat raului, sau personajele lor devin sfinti.
Cam atat pentru azi ne vedem vineri, dati si voi un share pe facebook etc.. Multumesc Anticipat!
Despre Orice Ep. 4 - Moarte